1. Supervizarea, facultatea, masterul și realitatea din piață
După terminarea facultății și a masterului, urmează costuri foarte mari: supervizare, taxe către Colegiul Psihologilor din România, acreditări, baterii de teste, chiria cabinetului, mobilier, promovare, contabilitate, parafe și autorizații. Ajungi să investești mii de lei înainte să ai un flux real de clienți.
În același timp, piața este suprasaturată, iar cabinetele psihologice cu influență au acaparat 90% din piață. Există puțini clienți pentru psihologii aflați la început de drum, iar în unele situații apar și probleme de etică profesională.
Supervizorii și profesorii prezintă mai ales partea pozitivă a profesiei și te încurajează constant: să îți deschizi cabinet, să faci noi specializări, să urmezi cât mai multe formări și să continui ani întregi în supervizare, ceea ce creează impresia unui sistem construit pentru a menține psihologul într-un circuit continuu de plăți.
Supervizorul are interesul să te țină cât mai mult în supervizare și să faci cât mai multe specializări, pentru a plăti mai mult, iar Colegiul Psihologilor îți cere: cotizație, taxe, cursuri și achiziția de baterii de testare. Un psiholog autonom este obligat să adune anual credite CPR (Colegiul Psihologilor). Pentru a obține aceste credite, ești forțat să plătești cursuri care adesea nu aduc valoare practică, ci sunt doar o altă taxă mascată pentru a-ți păstra dreptul de liberă practică – un cerc vicios din care facultatea și supervizorii refuză să te trezească, deoarece întregul sistem trăiește din aceste taxe.
Astfel, studentului i se creează adesea o imagine idealizată a profesiei, fără a i se explica suficient cât de dificil este să găsești clienți, cât de saturată este piața, cât de mult contează relațiile și cât de dificil este să supraviețuiești financiar în primii ani.
2. Clinicile medicale transformă psihologul într-o „fabrică de avize”
Marile clinici, clinici de medicina muncii și clinicile medicale auto care colaborează cu psihologi oferă psihologilor sume foarte mici pentru fiecare aviz emis, uneori aproximativ 10 lei pe aviz, în condițiile în care psihologul nici măcar nu vede persoana evaluată.
În astfel de contexte, există presiune ca avizele să fie eliberate rapid, uneori chiar fără respectarea strictă a procedurilor etice și a etapelor prevăzute de normele profesionale (interviu, testare, anamneză și consimțământ informat), ceea ce pune psihologul într-o poziție vulnerabilă.
În loc să existe o evaluare psihologică reală, profesia riscă să devină o activitate birocratică făcută pe bandă rulantă. În același timp, psihologul poate fi împins să accepte practici care îi pot pune în pericol dreptul de liberă practică și responsabilitatea profesională, în raport cu standardele Colegiului Psihologilor.
3. Recomandările „de la ghișeu”
Am întâlnit clienți care mi-au spus că unele instituții recomandă direct anumite cabinete psihologice prin intermediul angajaților de la ghișee.
În loc să existe o alegere liberă și corectă, apare impresia unui sistem bazat pe relații și recomandări informale.
Circulă frecvent zvonuri că anumite cabinete sunt recomandate preferențial de către persoane sau angajați ai unor instituții ori firme, aceștia fiind recompensați financiar pentru recomandările făcute.
Deși nu este neapărat ilegal în toate cazurile, această practică ridică probleme de transparență, întrucât veniturile astfel obținute nu sunt declarate și nu există un cadru legal clar care să le reglementeze. Nu este o practică etică, deoarece afectează principiul concurenței loiale și al alegerii libere a beneficiarului într-o piață care ar trebui să funcționeze în mod deschis și echitabil.
4. Cabinete psihologice recomandate direct de departamentul de resurse umane
Pentru concursurile de funcționar public sau pentru transferurile între instituții, există situații în care candidaților li se indică de către departamentul de resurse umane la ce cabinet psihologic să meargă pentru obținerea avizului.
Asta creează sentimentul că anumite cabinete primesc constant clienți prin relații deja stabilite.
5. Concursurile pentru posturile la stat și grila de salarizare
Mulți psihologi tineri participă la concursuri pentru posturi la stat, trec prin dosar, pregătire și examen, însă descoperă ulterior că grila de salarizare este foarte mică, iar în unele situații salariul ajunge să fie comparabil cu cel al personalului de curățenie. Există percepția că anumite concursuri sunt „aranjate”, iar postul ar fi destinat dinainte unei anumite persoane.
6. Licitațiile din SEAP sunt inaccesibile pentru psihologii independenți
În platforma de licitații SEAP, multe contracte sunt deja orientate către anumite firme sau cabinete.
Psihologii independenți spun că este aproape imposibil să intre într-un sistem unde colaborările importante par deja stabilite.
Afacerea testării psihologice: 12 firme, 186 de milioane de lei din contracte publice
7. Avizele „pe WhatsApp” compromit imaginea profesiei
Există psihologi care eliberează avize pe WhatsApp doar pe baza buletinului, fără:
• interviu psihologic;
• testare;
• fișă de anamneză;
• consimțământ informat;
• documente completate de client.
Se vorbește inclusiv despre avize oferite pentru aproximativ 50 de lei, fără evaluare reală.
Astfel de practici afectează grav credibilitatea profesiei și pun sub semnul întrebării siguranța sistemului de evaluare psihologică.
A se vedea acest reportaj:
https://www.facebook.com/share/v/1EC5QrmKwp/
8. Există acuzații privind falsificarea timbrelor profesionale
În mediul profesional circulă inclusiv acuzații privind:
• falsificarea timbrelor profesionale;
• folosirea unor timbre copiate la xerox;
• utilizarea ilegală a documentelor profesionale.
Pentru mulți psihologi aflați la început de drum, contactul cu astfel de practici produce o dezamăgire profundă.
9. Monopolul bateriilor de testare generează costuri permanente
Accesul la bateriile de testare este controlat prin costuri foarte mari și acreditări succesive. Sistemul este construit astfel încât psihologul să fie obligat să plătească permanent:
• licențe;
• acreditări;
• actualizări;
• formări;
• utilizarea testelor.
Acest monopol avantajează firmele care vând testele și instituțiile care depind financiar de acest sistem.
A se citi acest articol:
https://pressone.ro/un-cuplu-din-conducerea-colegiului-psihologilor-in-conflict-de-interese-castiga-milioane-din-teste-obligatorii-pentru-accesul-in-profesie
10. Mulți ajung să abandoneze profesia
Poate cel mai trist lucru este că mulți oameni intră în acest domeniu din pasiune pentru psihologie și ajung să renunțe nu pentru că nu iubesc profesia, ci pentru că sunt dezamăgiți de sistem.
După ani de muncă și investiții, mulți descoperă:
• că nu au clienți;
• că piața este controlată de relații;
• că există concurență neloială;
• că profesia nu seamănă cu imaginea prezentată în facultate;
• că realitatea este mult mai dură decât li s-a spus.
Aceștia ajung să își ia un al doilea loc de muncă pentru a se susține financiar și pentru a-și acoperi cheltuielile necesare funcționării cabinetului din venituri proprii.
Aceasta este doar experiența mea și percepția mea asupra acestei profesii, cel puțin la început de drum. După doi ani de cabinet, în care am în medie 2–3 clienți pe zi și sunt nevoită să îmi completez veniturile printr-un al doilea job pentru a putea acoperi chiria, supervizarea, taxele, cursurile, masterul și celelalte cheltuieli profesionale.
Pentru informații și pentru a discuta despre realitatea din practica mea de cabinet, mă puteți contacta la 0724413641, Jindiceanu Cristina.